Mi-e sufletul tâng, privirea-agudă
`Năuntru mă cheamă strigarea imundă
Şi gândul meu sterp aleargă-n neştire
Căzând prin nămeţi de cruntă orbire.
Te strig din străfunduri de frici şi orori
Mă `nalţ ca un spectru de triste culori
Şi vreau sa iţi spun, din adâncuri de hău:
Al naibii tu, Munch, cu „Strigatul” tău!
alinoasadixit 